Apáczai Csere János este precursorul tuturor gânditorilor, care au văzut în instruirea modernă mijlocul principal al prosperităţii unui popor. Apáczai a fost modelul pedagogului combatant descoperă acele cunoştinţe de care are nevoie omul într-o anumită epocă, le cercetează şi în ciuda tuturor impedimentelor, le transmite elevilor săi.

S-a născut în 1625 în localitatea Apáca de lângă Braşov. A studiat la Cluj, apoi la Alba Iulia, centrul spiritual al Transilvaniei, unde instruirea elevilor a fost condusă de savanţi germani şi olandezi. Limba latină de exemplu a fost predată din manualele lui Comenius (Vestibulum, Janua), cărţi cu caracter enciclopedic. Paralel cu cunoştinţele de limbă, elevii au venit în contact cu unele elemente ale ştiinţelor şi meseriilor.

În 1646, cu ajutorul unui pastor al bisericii de atunci, ajunge în Olanda. Îşi continuă studiile în Franeker, Leyden, Utrecht, iar în luna aprilie a anului 1651 la universitatea din Harderwijk i-a fost acordat titlul de doctor în teologie. În Utrecht se căsătoreşte cu Aletta van der Maet, descendenta unei familii burgheze, şi cu febrilitate începe să-şi redacteze Encyclopaedia Maghiară. În urma lecturilor sale, ajunge la concluzia că numai acele popoare au mulţi savanţi la care toate ştiinţele sunt citite, publicate, predate şi învăţate în limba maternă. În prefaţa Encyclopaediei sale scrie: „Tot cugetul meu se orientează în direcţia ajutorului adus patriei mele. M-am străduit, ca tineretul nostru studios să aibă măcar o carte din care să-şi depene firele întregii culturi în limba sa maternă”.

În selectarea materiei pentru materialul său, o influenţă majoră a avut-o Descares, marele filozof al burgheziei franceze. Însuşi autorul, declară că a ajuns în posesia busolei „labirintului universului”. Filosofia lui Descartes îl ajută pe Apáczai ca într-un context enciclopedic, să-şi prezinte succint şi ordonat toate cunoştinţele. Apáczai nu a aspirat spre originalitate, scopul lui a fost de-a alege „ghizi buni” şi să dea glas unor personalităţi ale vremii.

Encyclopaedia Maghiară este originală şi ca manual, şi ca operă pedagogică. Selectarea, sistematizarea, traducerea în limba maghiară şi conciziunea didactică au fost scopurile sale, pe care Apáczai le-a definitivat în mod onorabil.

În prefaţa Encyclopaediei îşi motivează şi explică procedeul, scopul şi oferă indicaţii metodice necesare transmiterii conţinutului nou.

În timpul acestei munci susţinute, primeşte o scrisoare în care este rechemat în ţară. Cu o parte din banii primiţi pentru cheltuielile de drum, îşi publică Encyclopaedia, iar în vara anului 1653 soseşte în Ardeal. Primeşte un post la Colegiul din Alba Iulia. Dintre elevii săi Bethlen Miklós este acela care scrie cu entusiasm despre curajosul inovator. În discursul său inaugural îşi prezintă manualul de reformă şi noul program aferent. Titlul discursului este „Despre studiul înţelepciunii”.

Înţelepciunea după Apáczai este: „însumarea metodică a acelor lucruri care trebuiesc cunoscute”. În cei cinci ani, cât Apáczai a studiat în Olanda, spiritul educaţiei s-a schimbat mult. În 1655 este numit profesor-director la Colegiu Basirius care a fost preotul la curtea regelui englez decapitat, Carol I. Basirius nu întârzie să atragă atenţia principiului Rákóczi şi a altor personalităţi de frunte, că ideile lui Apáczai îi pot provoca o situaţie similară cu cea a regelui Carol.

Rákóczi György al II-lea a ordonat o dezbatere deschisă, unde Apáczai infirma cu uşurinţă argumentele lui Basirius, dar principele pune capăt controverselor, ameninţându-l că va fi aruncat în Mureş, sau va fi aruncat din turn. În orice caz lui Apáczai i-a fos interzis să mai predea în şcoală.

După un an, Apáczai primeşte din partea principelui misiunea de a conduce şcoala reformaţilor din Cluj. O delegaţie specială se deplasează la Alba Iulia după el, iar cetăţenii Clujului i-au făcut o primire pe cinste. Elevii săi au abandonat şcoala superioară comodă, unde au avut toate condiţiile, şi l-au urmat pe Apáczai la şcoala mai puţin dotată din Cluj.